Arhiva | Vacanta, timp liber RSS feed for this section

Mi-am cunoscut sala de fitness pereche

16 Aug

Stiti cum se zice ca fiecare avem pe lume un suflet-pereche? Si sufletul ala pereche vine cand te astepti mai putin, dupa ce ai testat mai multe suflete care s-au dovedit gresite pentru tine. Si sufletul asta pereche umple toate golurile pe care nici nu le constientizai. Are exact trasaturile pe care ti le doresti, te pupa daca iti plac pupaciosii, petrece daca iti plac petrecaretii, se aventureaza daca iti plac aventurosii.

Asa e si cu mine si salile de sport. Am incercat multe. E drept, eu de fapt cautam un bazin de inot. Si uite asa am testat si sali de fitness, ca vin la pachet de multe ori. In plus, cand am gasit bazinul de inot perfect, s-a dovedit ca cele 100 de bazine efectuate per sesiune nu au deloc efectul scontat. De a-mi scadea greutatea fundala adica. 😀 Si iar da-i si lupta, si cauta, si intreaba o lume intreaga.

Stiam ce caut. Vizualizam antrenamentele la sala-pereche in visele mele de primavara, cand lupta cu kilogramele e cea mai apriga, pentru ca vine vara.

Stiam ca trebuie sa fie intense pentru ca am multa energie. Scurte pentru ca nu-mi place sa transpir pe perioade lungi de timp. Insotite de muzica motivanta data tare, ca sa ma simt ca intr-un film cu sportivi de performanta. Intr-o locatie centrala, cat mai aproape de casa, pentru a ma deplasa cu bicicleta. Cu traineri fun si care stiu sa imi recomande miscari speciale, potrivite cu mine si constructia mea fizica.

Si am gasit-o! Si va povestesc si voua despre ea, poate o identificati si voi ca fiind sala-pereche.

Se ia o camera patrata, cat o sufragerie de mare. Se aseaza in ea, intr-un cerc larg, aparate de fitness noi, ultimul racnet, care lucreaza in sistem hidraulic. Asta inseamna ca nu sunt de-alea clasice, cu greutati, ci din alea care lucreaza cu aer dozat direct proportional cu efortul depus: cu cat tragi mai tare, cu atat ele se opun mai tare. Aparatele se intercaleaza cu un numar egal de steppere. Uite:

De ce imi place? Pai sa luam pe rand ce va ziceam mai sus:
Antrenamentul e intens. Fiecare aparat lucreaza sustinut, timp de 30 de secunde, o grupa anume de muschi, urmat de stepper care ii relaxeaza si ii ajuta sa se dezvolte. Transpiri o fantana, vorba Roxanei.
Antrenamentul e scurt. Dureaza 30 de minute. 3 ture de aparate si de steppere, a cate 30 de secunde fiecare. Scurt si la obiect. Cardio, forta, stretching la final si gata!
Antrenamentul e insotit de muzica motivanta plus de o voce inregistrata care te anunta cand trebuie sa schimbi aparatul si sa incepi cele 30 de secunde de miscare.
FitCurves este la Vitan, foarte aproape de Bucuresti Mall. Uite aici pagina de contact. Ma desparte de sala o strada, respectiv Popa Nan.
Sesiunile de training sunt coordonate de Paula, Ana-Maria sau Ramona. Ele nu te scapa din ochi si iti indica miscarile potrivite cand vine randul stepperelor.

Asta e! Gata, i-am facut reclama. Pentru ca mie mi se potriveste manusa. Pentru ca de cand am intalnit sala asta ma simt mai bine. Pentru ca imi face chiar placere sa ma duc in fiecare zi.

Pe Facebook o gasesti aici – http://www.facebook.com/FitCurves

Lasa-mi o vorba sa imi spui cum ti se pare.

TOP 10 poze de vara din vacantele mele preferate – Corfu 2006

12 Aug

Anul asta, din motive de casa noua, am spus pas vacantelor de vara, celor care implicau huzureala la piscina sau la vreo mare albastra. Care ar fi insemnat plimbari pe sub palmieri si distractii nocturne pline de amintiri.

N-avem. Anul asta pas. Poate la anu’. Dar mi-e dor. Asa ca uite niste poze din vacantele mele de vara preferate. Mi-e pofta de multe poze, deci le iau in ordine. Prima parte: Corfu 2006. Urmeaza Barcelona 2007, Grecia continentala si Corfu 2008, Coasta de Azur 2009, Zakynthos 2009, Mykonos 2010.

Vacanta de vara din 2006, din Corfu. Stiti voi, „acolo locuieste sufletul meu” inca.

3 orase mari care NU mi-au placut

9 Aug

Sigur, am scris ca NU mi-au placut Atena, Viena si Londra mai mult de dragul titlului. 🙂 Fiecare este un oras incredibil. Diferenta au facut-o perioada nasoala in care le-am vizitat, sau faptul ca am stat foarte-foarte putin, sau pur si simplu lipsa chimiei dintre noi. Le-as mai da o sansa oricand… in special Londrei.

Atena a pierdut mult prin comparatia cu Salonic si orasele insulare, in special Corfu Town, Kerkyra, pe care il stiu ca-n palma si pe care il ador. Atena e imbacsita, aglomerata, veche si prafuita. In plus, Atena pe care am vazut-o eu era ca incinsa pe plita, pana la 50 de grade. Era asa de cald acum 3 ani cand am fost, incat chelnerii care ne vedeau ca ne indreptam spre terasa lor, scoteau deja canile mari de apa aburinda cu gheata, in asa fel incat sa se faca irezistibili si sa ne asezam la ei.
Am stat doar 3 zile in care am bifat cele mai importante atractii turistice pe o arsita care ne topea din picioare. Am locuit in zona Omonia (sau Omnia, sau Omones), zona centrala, foarte veche si foarte bantuita de pesti si prostituate. Noi am beneficiat de cartierul „alb”, dar 3 strazi mai incolo daca mergeai gaseai o oferta extrem de variata si exotica de negrese si negri care invitau la placeri care mai de care mai corporale.
De remarcat plaja Glyfada, pe care a gasit-o prea tarziu, la asfintit, in ultima zi, dupa ce pierdusem dimineata si amiaza pe o plaja aglomerata, murdara, oribila. Chiar si tarziu descoperita, Glyfada, plaja si clubul in aer liber, a facut o diferenta…

Londra probabil e un oras mult mai frumos decat am vazut eu in cele 3 zile. Problema, daca o pot numi asa, a fost ca am facut acolo lucruri asa de misto cu oameni asa de cool, incat orasul in sine a cam palit… Am apucat doar sa luam un bus turistic si sa facem o tura completa, plus sa dam o roata in London Eye.
Dincolo de orasul in sine, sederea a fost incendiara: am petrecut o noapte intreaga la Ministry of Sound, vestitul club londonez, in gradena VIP, am fost la concertul Madonna de pe O2 Arena si am nimerit in mijlocul Gay Parade, un spectacol de strada fantastic. O fraza speciala e de zis despre O2 Arena, mai ales in contextul deschiderii Arenei Nationale din Bucuresti. O2 Arena este o sala polivalenta in adevaratul sens al cuvantului: concerte, meciuri si competitii sportive de toate felurile. 20.000 de locuri asezate pe inaltime, scaune confortabile, cu spatiu generos de picioare intre randuri, zeci de cafenele si restaurante cu mancare pe care o poti lua linistit in sala fara sa te temi ca deranjezi pe ceilalti. De concertul Madonnei intr-un post special, dedicat celor mai tari concerte vazute de mine vreodata.

Viena aproape ca nu a avut nicio sansa de a intra in topul oraselor mele preferate. Am vazut-o in fuga, in jumatate de zi petrecuta in centru, pe un frig naprasnic de decembrie, dupa o noapte dormita partial. Veneam din Slovacia, unde ne-am petrecut Revelionul 2007. Imi amintesc doar ca rezistam jumatate de ora pe-afara, apoi ne ascundeam cate-o ora in vreun bar, restaurant, cu ceva cald in mana. In plus, total neinspirata, m-am gasit sa ma imbrac foarte subtire. Ce sa-i faci? Am gandit ca o sa sufere baba la frumusete. N-a suferit prea mult, dar nici Viena n-a vazut-o. Singurul lucru care m-a impresionat cu adevarat au fost ornamentele ramase de la Craciun, luminitele stradale, copacii impodobiti. Cred ca o ninsoare ar fi schimbat mult imaginea cu care am ramas.
Mi-a fost de ajuns insa pentru a-mi da seama ca nu e un oras pentru mine: prea rece, prea multa istorie, prea multe cladiri si „pietre”, prea putin sentiment.

Hai, ziceti si voi. Ce oras credeati ca o sa va dea pe spate si nu v-a dat? Si de ce?

Cum a fost la #Blogtail. Sau bloggerite si cocktails la Cafepedia

22 Iul

Cum a fost miercuri seara seara la Cafepedia din Romana… Oh… Cu ce sa incep? 
Cu fetele, da, cu fetele cucuietele care de ieri au fiecare cate un cocktail care le poarta numele.

Ele sunt Roxana (si gazda de aseara) si, in ordine alfabetica, sa nu se supere nimeni… Alina Constantinescu, Anca Bundaru, Anca Nelersa, Anurim, Iyli, Ligia Adam, Maldita, Marie-Jeanne, Oana Bratila, Pietricel, Pyuric, Raluxa, Ruxa si Sana.

Iar cocktail-urile sunt, intr-o ordine aleatoare, mai jos si la Cafepedia. As putea sa va zic ca nu am gustat decat unul-doua, dar realitatea a fost alta… mult mai dulce si fructata. 🙂

Această prezentare necesită JavaScript.

Această prezentare necesită JavaScript.

Turism, proximitati si ieftineala

1 Iul

Sun la o mare agentie de turism (cu care am mai calatorit) si cer, in mod explicit, cele mai ieftine oferte (cu autocarul sau charterul) spre o anume insula greceasca. Ii specific de 3 ori ca am mai fost in insula respectiva de cateva ori, ca vreau ceva foarte ieftin si bun si ca as prefera sa fie cat mai aproape de capitala insulei. Mentionez ca nu intentionez sa cheltui mai mult de 3-400 de euro pe transport cu autocarul + hotel. Primesc:

Hotel 1 – Charter avion, Camera dubla cu vedere la mare, Demipensiune, 8 zile, 1184 euro
Hotel 1 – Charter autocar, Camera dubla cu vedere la mare, Demipensiune, 7 nopti, 848 euro
Hotelul se afla situat la cateva minute de plaja si la 22 Km de Town, capitala Insulei.

Hotel 2 – Charter avion, Camera dubla cu vedere la mare, Demipensiune, 7 nopti, 1288 euro
Hotel 2 – Charter autocar, Camera dubla cu vedere la mare, Demipensiune, 7 nopti, €876
Hotelul se afla situat la 22 Km de Town, capitala Insulei.

O sun pe agenta si ii reiau explicatia: vreau ieftin, cel mai ieftin si cat mai aproape de Town.

Raspunsul: Pai hotelurile sunt ieftine si foarte aproape de Town. Nu sunt decat 25 de km pana acolo.
Siderata ii raspund: Grecia e in colaps. Cum apreciati voi 1.200 de euro pe saptamana ca fiind ieftin? Si ce masura de proximitate folositi? Toata insula, de la un cap la altul are 40 de km!!!

Doar o vacanta de vis – Statele Unite, coasta de est

28 Iun

>De cateva zile am primit o leapsa de la Roxana si m-am tot gandit cum ar arata calatoria asta a mea de vis. Dar mi-e greu sa o localizez. Caci la mine e simplu: oriunde. In tara sau afara, pe pamant sau in spatiu. Habar n-am cum arata vacanta mea de vis pentru ca toate de pana acum asa au fost. Asa ca o sa vorbesc despre cea mai reusita si complexa de pana acum: 3 saptamani pe coasta de est a Americii, din iunie anul trecut. De zis sunt multe si sunt multe si de aratat. Dar ca schita de traseu, a aratat asa:

Am aterizat la Miami, Florida. Am petrecut 4
zile la plaja, plimbare pe Ocean Drive, am fost si am stat de vorba cu baietii de la Miami Ink, am mers cu masina pe autostrada construita prin ocean (State Road A1A sau Ocean Boulevard) si am vizitat cel mai sudic punct al Americii de Nord, la doar 80 de mile de Cuba, orasul istoric Key West.

Am plecat mai departe spre Savannah, unde am petrecut o zi si-o noapte intr-o atmosfera sudista, imbibata cu accente taraganate si lenese, butterscotch cookies si chocholate chips fudge. De remarcat The Wormsloe Plantation, o padure ciudata cu stejari uriasi, pe care cresteau un soi de licheni ce le guverna cresterea. Spectacolul padurii si casele din Savannah arata asa:


La Orlando Florida ne-am dus special sa testam Disneyland-ul original, de la el de-acasa. Si am bifat o zi intreaga toate atractiile din parcurile principale, Magic Kingdom si Animal Kingdom.


Urmatorul popas: „Washington, the capital of our nation”. Asta am auzit in cele cateva zile, pe strazi, de cateva zeci de ori. Americanii pun mare valoare pe istoria lor si pe cei care au crescut un popor de la zero: „the founding fathers”. Bineinteles ca nu am ratat Capitoliul, Jefferson Monument, Lincoln Memorial, Casa Alba, Washington Monument, Smithsonian Museum etc.

Philadelphia este un oras cultural, boem, cu puternic parfum european. Duduie viata in el, dar isi primeste cu bucurie si turistii veniti la relaxare.

Am ajuns, inevitabil, si la New York. Am hiperventilat efectiv de emotie cand am ajuns in Times Square si cand am urcat in Empire State Building. Central Park este o poveste in sine, plina de viata si de activitati: interpreti de muzica a capella, hula dancers, skateri, bikeri, runneri, yogini, picnicari etc.

Dupa New York, micul oras Endicott fost destinatia. O experienta minunata: am vazut America „la tara”. Am ajuns aici pentru a merge la un concert Rob Thomas, organizat pe unul din terenurile mari de golf de competitie din zona. 10.000 de oameni, atmosfera excelenta: oamenii veneau in gasca, cu copii si scaunele pliante, mancare si bautura.

Niagara e uriasa. O cadere de apa mai impresionanta decat asteptarile mele. Am avut o zi la dispozitie sa facem poze din toate unghiurile, sa inaintam pe podul construit de americani deasupra cascadei pentru a concura cu pozitia ceva mai buna a canadienilor si sa facem o plimbare cu Lady Mist pana in inima cascadei.

Ultimul capitol a fost Bostonul, cel mai „european” dintre toate orasele americane vizitate. Cu exceptia cladirilor de caramida rosie cu scari de incendiu exterioare tipice arhitecturii americane, stradutele (relativ) inguste sunt pline de teatre, spectacole in aer liber si vitrine colorate, dand astfel orasului un aer destul de vest-european.



>Plec o saptamana pe mare, cu yachtul si prietenii

28 Iun

>

Acum vreo 2 ani m-am revazut pe strada cu o prietena veche, cu care insa am cam pierdusem contactul, asa ca a trebuit sa ne trecem in revista vietile. Cum punctul de atractie pentru mine erau si sunt vacantele, vacantele, vacantele si calatoriile, i-am povestit pe scurt (bine, recunosc: am tinut-o juma’ de ora in mijlocul drumului) despre locurile pe care le-am vizitat in ultimul timp, cat de bine am fost, ce gasca mare am strans, ce distractii nemaivazute am bifat. M-a ascultat, a ras, i-a placut si mi-a propus sa facem impreuna o vacanta (ar fi fost a treia, a patra pentru ea) pe yacht: gasca mare, opriri in porturi, petreceri noaptea cu muzica, lumini, rasete si drink-uri. Ce bine mi-a sunat! Cum a palit toata povestea mea in fata posibilitatii unei asa vacante aerisite, insorite, exotice, luxoase…

N-am facut-o atunci. Am sa vreau sa o fac o data si-o data. Poate chiar anul asta, daca strang destui prieteni pe ambarcatiunea mea. Prieteni pe care, desigur, sa ii iau cu mine o saptamana pe yacht. N-ar fi misto? Daca va place ideea, hai sa incercam, sa vedem ce iese.

Dati click aici si urmariti instructiunile: http://peroniitaly.ro/invita/1450771679. E vorba de un premiu oferit de Peroni, in cadrul campaniei Peroni Yacht Week. 😀