Arhiva | Uncategorized RSS feed for this section

Buna, sunt CristinaC si sunt bloggerita veche

16 Noi

In noiembrie 2006, adica acum exact 5 ani imi faceam primul blog. Nu am recunoscut niciodata ca e al meu. O fac acum, in premiera, pentru ca am recitit cateva din posturi si imi place inca de mine cea de atunci: http://brizbriz.blogspot.com/.

In octombrie 2007 am trecut pe un alt blog, http://cristina-constantinescu.blogspot.com, pe care am scris constant sau cu intreruperi mari pana la finalul lui iunie anul acesta…

… cand m-am mutat cu arme si bagaje (arhiva si tot) pe https://cristinaconstantinescu.wordpress.com. Unde am locuit pana acum…

… cand mi-am cumparat in sfarsit domeniu. As fi facut-o si pana acum, dar sa fiu sincera nu m-am decis la un nume. Noroc cu Twitter-ul care m-a „consacrat”: @CristinaC.

Azi am luat domeniul, urmeaza sa ii dau o forma acceptabila si sa ma mut iar. Poate pentru ultima data.

De week-end, de la o nunta unde mirii probabil au primit o casa noua (:P)

8 Sep

Pentru ca pentru mine acum incepe week-end-ul. Muntele ma asteapta pe mine si pe 26 din cei mai apropiati prieteni ai mei. :))
Pentru ca le-am promis unora din acesti 26 de prieteni ca ii voi distra cu clipul asta, mai ales ca unii tocmai ce au facut „pasul” cel mare.
Pentru ca nu am mai scris demult pe blog, dar imi doresc.
Pentru ca mor de ras de fiecare data.

Mersul la sala e ca mersul la dentist. Not.

6 Sep

http://web-spot.ro/banners/fitcurves/285×130.swf
<!–

Nu? Decat sa te duci la sala sau la dentist mai bine bei un pahar plin ochi de pelin. In care torni si putin ulei de ricin pentru… senzatii tari. Si asa e ca asociati transpiratia si durerile musculare de la sala de fitness cu extractia unei masele sau o obturare de canal? :))

Errrr… wrong! Eu in urma cu cativa ani am gasit dentistul perfect. La care, atunci cand e nevoie, ma duc cu drag. Ca stiu ca nu o sa ma doara nimic si ca o sa fie chiar putin distractiv. Dar ma rog, despre Laura intr-un episod viitor. 🙂

Voi acum stiti deja ca vreau iar sa laud sala mea de fitness-pereche si implicit pe mine sa ma laud ca ma tin de treaba si ma duc aproape zilnic. Asa ca trec la subiect: am fost si la ZUMBA, tot la FitCurves. Si mi-a placut! Si o sa ma mai duc pentru ca e fun, si e cu muzica frumoasa, si invat sa si dansez dansuri latino-americane, nu numai sa imi lucrez grupele de muschi, si rad mult.

Cel putin asa de mult am ras cand am fost acolo saptamana trecuta cu Pietricel, Anurim, Raluxa si alte fete cucuiete pe care le pup si le salut. 🙂

Serviti va rog ceva poze.

Se inchide Centrul Vechi din Bucuresti? :O

31 Aug

In dimineata asta m-au asaltat stirile conform carora s-ar inchide Centrul Vechi. Nu stiu despre ce e vorba, dar ceva-ceva trebuie sa fie. In ultimult timp am tot citit in presa diverse „catastrofe” pregatitoare parca.

Ba ca s-ar construi Catedrala Mantuirii Neamului langa Hanul lui Manuc. Am si fost acolo si chiar s-a turnat o fundatie enorma. De altfel am citit chiar ca la Palatul Parlamentului se construieste doar o catedrala miniaturala, cat o biserica normala, urmand ca adevarata Catedrala sa fie in alta parte.

Ba ca interese imobiliare importante ar face sa se inchida zona pentru a se reabilita cladirile vechi, cu bulina rosie si a se inlocui cu centre comerciale noi.

Oricare ar fi adevarul, un lucru e cert: Centrul Vechi e cel mai bun lucru care s-a intampla Bucurestiului de cand locuiesc eu aici. Asa cum e, cu ruine, cu case darapanate, cu locatari ilegali, cu scandaluri. Sper ca autoritatile sa constientizeze potentialul pe care care zona il are pentru locuitori si pentru turisti. Sper sa lase pe un loc secundar potentialul material pe care l-ar fructifica in urma unei eventuale „vanzari”.

Pareri? Petitii?

Au mai scris despre asta Cabral, Chinezu, Locke, Roxana, Doru Panaitescu, Mad Pinguin.

Aventuri blonde in marele oras – Disparitiile misterioase ale pisicii dracesti – Partea 2

11 Aug

La mine in casa, de aproximativ 8 ani traieste o pisica draceasca. Ea este facuta din catifea neagra si draci de aceeasi culoare. La prima vedere, nimic deosebit. Daca nu iei in considerare faptul ca ochii ei verzi lumineaza pe intuneric precum lanternele. Dar mai important, ca pisica draceasca are abilitatea de a disparea si aparea misterios, mai ceva ca Houdini.

Citeste si partea 1, ca sa intelegi contextul istoric.

Viata mea cu pisica draceasca mergea lin. Eu am mai imbatranit cativa ani, ea a crescut. Deasupra noastra plana inca misterul imposibilitatii ca o pisica abia nascuta sa sara de la etajul intai, dar lucrurile nu au fost niciodata dovedite. Cum ziceam, eram fericite. Eu imi gateam mancaruri bazate preponderent ingrediente cum ar fi pieptul de pui si ficatul, felurile preferate, ea torcea multumita.

Pana intr-o zi. Cand ajung acasa de la serviciu, bag cheia in usa, fac un pas in casa si astept sa mi se incolaceasca felina draceasca printre picioare. Dar nimic! Nu concepeam mersul prin casa fara a ma impiedica de o bucata de catifea neagra. Strig alintat: Freddie! Felina adorabila… Nimic! Sunt siderata: ma afla in fata unei premiere nemaivazute. Nici macar un sunet plin de repros pentru ca a stat singura o zi intreaga, nu tu un miorlait violent de foame, nicio mustrare sub forma unor hartiute tocate marunt-marunt prin casa. Nimic! Liniste si pace. O disparitie misterioasa se petrecuse.

Judec la rece: pentru a doua oara de cand o cunoscusem, pisica draceasca sarise pe geam. Cum? Geamurile erau inchise. Nu stiu. Cert e ca nu se mai afla in casa. Inima imi bate nebuneste, pulsul se accelereaza. Trebuie sa o gasesc! Trecusera ore intregi si ea n-a aparut. E de neconceput. Inexplicabil…

Dau fuga afara, in locul in care, cu ani in urma, pui fiind, alesese sa se intoarca la mine. Nu e. O strig disperata, o caut pe sub masini, in jurul blocului, prin canale. Strabat sute de metri de spatii verde, hatisuri complicate, nu prea curate si o zaresc! E speriata, disperata chiar. Mi-e clar ca vrea sa vina urgent acasa. O strig bucuroasa, se uita la mine. Stiti, ea e mai uimita asa… Ajung langa ea, dar ezita. Ma gandesc: desigur, vocea mea suna altfel aici, afara, fata de cum suna in casa. Reusesc sa o prind, o mangai sa o linistesc. Toarce. Plec cu ea spre casa, se zbate dar nu-i dau drumu. Trebuie sa ajung cu ea in siguranta acasa si acolo totul va fi bine.

Ajung cu greu in apartament, ea destul de ciufulita de stransoarea mea, eu destul de zgariata de de ghearele ei protestatare. Urc scarile, ajung in dreptul apartamentului si stupoare: o pisica gri ma astepta la usa. Ma uit la pisica draceasca din brate. Era uimita. Ma uit la cea gri. Uimita. Amandoua cu ochi beliti, verzi, diavolesti. Pisica gri se scutura si se scarpina. Din ea se ridica un nor. Cea neagra mi se zbate in brate. Ii dau drumul. Se intalnesc pentru o clipa, se confrunta, cea neagra se intoarce si pleaca in fuga. Cea gri mi se gudura catifelat si murdar de un picior. Imi lasa o dara de albeata.

Ma uit atent: e chiar pisica mea. O mangai pe cap. Varul alb prin care se tavalise dracoasa imi ramane pe mana. Si realizez. Fireste, e elementar: se deghizase. Reusise o noua disparitie prin mijloace demne de un magician. Bravo! Bravo! Bravo!

Hello WordPress

29 Iun

M-am mutat cu arme si bagaje pe WordPress. Blogspot, unde am activat pana acum, este poate cel mai greoi tool cu care am avut vreodata neplacerea sa lucrez. Asa ca de-acum va invit sa ma cititi aici.
O adaugare in reader nu ar fi rea.

La buna recitire! 🙂

Despre Pasajul Basarab (foto) si cum se poate salva Piata Matache

23 Iun

Printre primele lucruri pe care le-am facut cand ne-am intors din vacanta de la Paris, a fost sa ne cataram pe Pasajul Basarab. Sa vizionam rezultatul a 5 ani de munca. Bun, bun, place… La fel de mult ca Pasajul Baneasa. Mie imi parea ca preia frumos traficul din zona Basarab – Grozavesti. Dar azi, vorbind cu niste oameni care lucreaza la Ayash Center (Grozavesti), aflu ca e cam pe dos. Pe ei ii incurca aglomeratia care se creeaza la semafoarele din intersectia lor pana la Apaca. Eh… nu le poti impaca pe toate uneori. Uite niste poze facute de mine, caci poate mai sunt intarziati care nu l-au vazut.

Inteleg de aici ca pasajul are cel mai lung pod hobanat din România (360 de metri), cel mai lat pod hobanat din Europa – 43,3 metri, cel mai lung pasaj rutier din Bucureşti-1,9 kilometri şi cel mai mare punct intermodal din România. Hobanat inseamna pe cabluri. 😉

Detectez un suflu de innoiri ale Bucurestiului. Aseara treceam pe Vacaresti, unde se lucreaza la un alt pasaj. La ora 12 noaptea cand am trecut noi, se lucra in spume.

Azi, la terasa la Carturesti, la Verona, am discutat putin cu semnatarii „pe viu” ai petitiei de salvare a pietei Matache. Am aflat cate ceva despre proiectul lor si acum, ajunsa acasa, ma informez suplimentar pe pagina lor de eveniment Facebook. Eu am semnat pentru crearea unei zone pietonale frumoase la Matache, pe sub care sa treaca pasajul. Informati-va si semnati si voi daca argumentele va conving. La Carturesti, la receptie, se afla un caiet unde se strang semnaturi „pe viu”.