Arhiva | Fotografie RSS feed for this section

Concert tribut Amy Winehouse cu Maria Radu, Nico, Rona Hartner si Paul Seling (foto si video)

25 Aug

Marti am fost la concertul tribut in memoria Amy Winehouse, organizat de Events, sponsorizat de Ciuc si sustinut de Maria Radu, Nico, Rona Hartner si Paula Seling.

Eu ma dusesem sa o aud pe Maria Radu si eram curioasa de Rona Hartner. Pe prima o urmaresc demult, inca din perioada colaborarii cu Vank sau a piesei „M-am indragostit un pic”, pe care a si cantat-o aseara. Pe a doua nu o auzisem niciodata cantand, dar auzisem ca orice aparitie a ei se lasa cu show. 🙂

De Nico si de Paula Seling nu aveam decat pareri de bine. Dar nici nu m-as fi omorat sa ajung la vreun concert de-al lor. Mi se parea ca au ramas blocate intr-un moment al „muzicii usoare romanesti”. E… nu e chiar asa. Nico a cantat doar doua piese, foarte misto interpretate.

Paula Seling insa a cantat spre o ora si pot sa va zic ca am devenit fan. Fata stie muzica. Da, e blocata intr-o combinatie de Monica Anghel si Luminita Anghel, cel putin in ceea ce priveste alegerea pieselor. Dar cand o scoti pe ritmuri black, maaaan, the girl can sing! 🙂

Vreau doar sa auziti versiunea „Back To Black” a Paulei.

Si pozele, marca proprie.

Anunțuri

TOP 10 poze de vara din vacantele mele preferate – Corfu 2006

12 Aug

Anul asta, din motive de casa noua, am spus pas vacantelor de vara, celor care implicau huzureala la piscina sau la vreo mare albastra. Care ar fi insemnat plimbari pe sub palmieri si distractii nocturne pline de amintiri.

N-avem. Anul asta pas. Poate la anu’. Dar mi-e dor. Asa ca uite niste poze din vacantele mele de vara preferate. Mi-e pofta de multe poze, deci le iau in ordine. Prima parte: Corfu 2006. Urmeaza Barcelona 2007, Grecia continentala si Corfu 2008, Coasta de Azur 2009, Zakynthos 2009, Mykonos 2010.

Vacanta de vara din 2006, din Corfu. Stiti voi, „acolo locuieste sufletul meu” inca.

Top 10 pozele mele

27 Iul

Initial am vrut sa pun Top 20 pozele mele. Dar (inca!) nu am 10 care sa imi placa asa de mult. Ma limitez la cele 10 pe care mi-a placut cel mai mult sa le fac si care au si iesit asa cum le-am „vazut” la momentul declansarii.

M-ar interesa sa stiu care e preferata voastra… 🙂

Doar o vacanta de vis – Statele Unite, coasta de est

28 Iun

>De cateva zile am primit o leapsa de la Roxana si m-am tot gandit cum ar arata calatoria asta a mea de vis. Dar mi-e greu sa o localizez. Caci la mine e simplu: oriunde. In tara sau afara, pe pamant sau in spatiu. Habar n-am cum arata vacanta mea de vis pentru ca toate de pana acum asa au fost. Asa ca o sa vorbesc despre cea mai reusita si complexa de pana acum: 3 saptamani pe coasta de est a Americii, din iunie anul trecut. De zis sunt multe si sunt multe si de aratat. Dar ca schita de traseu, a aratat asa:

Am aterizat la Miami, Florida. Am petrecut 4
zile la plaja, plimbare pe Ocean Drive, am fost si am stat de vorba cu baietii de la Miami Ink, am mers cu masina pe autostrada construita prin ocean (State Road A1A sau Ocean Boulevard) si am vizitat cel mai sudic punct al Americii de Nord, la doar 80 de mile de Cuba, orasul istoric Key West.

Am plecat mai departe spre Savannah, unde am petrecut o zi si-o noapte intr-o atmosfera sudista, imbibata cu accente taraganate si lenese, butterscotch cookies si chocholate chips fudge. De remarcat The Wormsloe Plantation, o padure ciudata cu stejari uriasi, pe care cresteau un soi de licheni ce le guverna cresterea. Spectacolul padurii si casele din Savannah arata asa:


La Orlando Florida ne-am dus special sa testam Disneyland-ul original, de la el de-acasa. Si am bifat o zi intreaga toate atractiile din parcurile principale, Magic Kingdom si Animal Kingdom.


Urmatorul popas: „Washington, the capital of our nation”. Asta am auzit in cele cateva zile, pe strazi, de cateva zeci de ori. Americanii pun mare valoare pe istoria lor si pe cei care au crescut un popor de la zero: „the founding fathers”. Bineinteles ca nu am ratat Capitoliul, Jefferson Monument, Lincoln Memorial, Casa Alba, Washington Monument, Smithsonian Museum etc.

Philadelphia este un oras cultural, boem, cu puternic parfum european. Duduie viata in el, dar isi primeste cu bucurie si turistii veniti la relaxare.

Am ajuns, inevitabil, si la New York. Am hiperventilat efectiv de emotie cand am ajuns in Times Square si cand am urcat in Empire State Building. Central Park este o poveste in sine, plina de viata si de activitati: interpreti de muzica a capella, hula dancers, skateri, bikeri, runneri, yogini, picnicari etc.

Dupa New York, micul oras Endicott fost destinatia. O experienta minunata: am vazut America „la tara”. Am ajuns aici pentru a merge la un concert Rob Thomas, organizat pe unul din terenurile mari de golf de competitie din zona. 10.000 de oameni, atmosfera excelenta: oamenii veneau in gasca, cu copii si scaunele pliante, mancare si bautura.

Niagara e uriasa. O cadere de apa mai impresionanta decat asteptarile mele. Am avut o zi la dispozitie sa facem poze din toate unghiurile, sa inaintam pe podul construit de americani deasupra cascadei pentru a concura cu pozitia ceva mai buna a canadienilor si sa facem o plimbare cu Lady Mist pana in inima cascadei.

Ultimul capitol a fost Bostonul, cel mai „european” dintre toate orasele americane vizitate. Cu exceptia cladirilor de caramida rosie cu scari de incendiu exterioare tipice arhitecturii americane, stradutele (relativ) inguste sunt pline de teatre, spectacole in aer liber si vitrine colorate, dand astfel orasului un aer destul de vest-european.



>Ieri seara, la Arenele Romane, a fost Lake of Tears

26 Iun

>Project Events i-a adus ieri, 25 iunie 2011, pe hard rockerii de la Lake of Tears, intr-un concert sumbru si (cam) infrigurat la Arenele Romane. Cei mai „rai” iubitori de metale au fost prezenti sa ii aplaude si aclame pe suedezi. Ceea ce au si facut:

Uite ce am mai vazut acolo:

Solistul Daniel Brennare si basistul Mikael Larsson

Fredrik Jordanius – lead guitarist

Fiind prima data la un concert de hard (bad ass) rock, a fost interesant sa urmaresc (fotografic) si oamenii din public, majoritatea imbracata pe masura muzicii de pe scena:

Abigail, trupa care a cantat in deschiderea Lake of Tears

Parisul in imagini

25 Iun

>Ramasesem datoare cu ceva imagini frumoase, care sa insoteasca fondul sonor care m-a inspirat in recenta vacanta la Paris.

Gradinile de la Versailles

La Defense

„Boschetul”de bal

Montmartre

Sacre Coeur

Turla

Gradinile Tuileries

Biciclete publice

2 sori. Copia e oglindita in Piramida de sticla de la Luvru

Mai multe fotografii (si mai frumoase!) gasiti pe Facebook.

Despre Pasajul Basarab (foto) si cum se poate salva Piata Matache

23 Iun

Printre primele lucruri pe care le-am facut cand ne-am intors din vacanta de la Paris, a fost sa ne cataram pe Pasajul Basarab. Sa vizionam rezultatul a 5 ani de munca. Bun, bun, place… La fel de mult ca Pasajul Baneasa. Mie imi parea ca preia frumos traficul din zona Basarab – Grozavesti. Dar azi, vorbind cu niste oameni care lucreaza la Ayash Center (Grozavesti), aflu ca e cam pe dos. Pe ei ii incurca aglomeratia care se creeaza la semafoarele din intersectia lor pana la Apaca. Eh… nu le poti impaca pe toate uneori. Uite niste poze facute de mine, caci poate mai sunt intarziati care nu l-au vazut.

Inteleg de aici ca pasajul are cel mai lung pod hobanat din România (360 de metri), cel mai lat pod hobanat din Europa – 43,3 metri, cel mai lung pasaj rutier din Bucureşti-1,9 kilometri şi cel mai mare punct intermodal din România. Hobanat inseamna pe cabluri. 😉

Detectez un suflu de innoiri ale Bucurestiului. Aseara treceam pe Vacaresti, unde se lucreaza la un alt pasaj. La ora 12 noaptea cand am trecut noi, se lucra in spume.

Azi, la terasa la Carturesti, la Verona, am discutat putin cu semnatarii „pe viu” ai petitiei de salvare a pietei Matache. Am aflat cate ceva despre proiectul lor si acum, ajunsa acasa, ma informez suplimentar pe pagina lor de eveniment Facebook. Eu am semnat pentru crearea unei zone pietonale frumoase la Matache, pe sub care sa treaca pasajul. Informati-va si semnati si voi daca argumentele va conving. La Carturesti, la receptie, se afla un caiet unde se strang semnaturi „pe viu”.