Arhiva | Branding, marketing RSS feed for this section

Brandurile care m-au fidelizat si povestea noastra

19 Iul

Pe masura ce imbatranesc (aici e momentul in care veniti voi cu „nu, nu, vai, tu nu, niciodata…”) constat ca am facut ceva fixatii pe anumite servicii si produse. Nu-i vorba, sunt fixatii corecte, validate in timp. Adica mi-am luat un numar consistent de tzepe testand concurenta pana m-am convins ca aveam dreptate de prima data si ca:

Blackberry imi ofera numarul corect de butoane, de luminite si de asezare a lor in tastatura. E drept, e scump sa ai net pe Blackberry, caci pe langa providerul de net mai trebuie sa platesti si abonament de RIM. Dar face! Dupa ce l-am primit, aproape imediat mi-am dat seama ca pot declama linistita: „I will never be borred again!”

Pantofii Clujana si-au mentinut calitatea care ii califica pe vremea lui Ceausescu sa mearga aproape exclusiv „la export”. Nu stiati ca mai exista? Nici eu pana nu mi-am luat in primavara asta o pereche. Am mers pana intr-acolo incat am sunat la Cluj si le-am propus sa colaboram pe partea de branding. Am aflat ca nu au absolut niciun magazin in Bucuresti, cele care exista sunt reselleri si nu au acordul lor.

ING Bank face campanii frumoase care oglindesc (intr-o mult mai mare masura fata de concurenta) realitatea. De exemplu acum mor de drag sa ma duc in self-bank-urile ING si sa ma asez pe scunele alea „de om mare”. Sunt uriase, ma simt un liliputan. ING mi-a dat de doua ori credit (o procedura altfel oribila si cu consecinte nasoale pe termen lung) in cateva zile si cu efort minim din partea mea. Stiu ca nu ar trebui sa fie o exceptie, dar e.

Ciorapii Pompea nu se rup. Punct. Plus sunt fini si multicolori. Si nu sunt scumpi. Dar ii gasesc cam rar… din ce in ce mai rar.

Radio Guerrilla e consecvent in a ma reprezenta. Nu e nimic care sa imi displaca. Nu mai am nevoie de niciun alt post de radio. Recunosc Guerrilla si cu ochii inchisi. Imi place pana si „batranelul” de Vintila cu fixatiile lui aproape pensionaresti. Imi plac craioveanul Craioveanu si Dobrovolschi. Imi plac piesele din heavy rotation. Le pot invata pe dinafara ca nu sunt prea multe.

– to be continued –

Anunțuri

>Plec o saptamana pe mare, cu yachtul si prietenii

28 Iun

>

Acum vreo 2 ani m-am revazut pe strada cu o prietena veche, cu care insa am cam pierdusem contactul, asa ca a trebuit sa ne trecem in revista vietile. Cum punctul de atractie pentru mine erau si sunt vacantele, vacantele, vacantele si calatoriile, i-am povestit pe scurt (bine, recunosc: am tinut-o juma’ de ora in mijlocul drumului) despre locurile pe care le-am vizitat in ultimul timp, cat de bine am fost, ce gasca mare am strans, ce distractii nemaivazute am bifat. M-a ascultat, a ras, i-a placut si mi-a propus sa facem impreuna o vacanta (ar fi fost a treia, a patra pentru ea) pe yacht: gasca mare, opriri in porturi, petreceri noaptea cu muzica, lumini, rasete si drink-uri. Ce bine mi-a sunat! Cum a palit toata povestea mea in fata posibilitatii unei asa vacante aerisite, insorite, exotice, luxoase…

N-am facut-o atunci. Am sa vreau sa o fac o data si-o data. Poate chiar anul asta, daca strang destui prieteni pe ambarcatiunea mea. Prieteni pe care, desigur, sa ii iau cu mine o saptamana pe yacht. N-ar fi misto? Daca va place ideea, hai sa incercam, sa vedem ce iese.

Dati click aici si urmariti instructiunile: http://peroniitaly.ro/invita/1450771679. E vorba de un premiu oferit de Peroni, in cadrul campaniei Peroni Yacht Week. 😀

>5 brand-uri care mi-au influentat decisiv viata sociala

7 Iun

>Radio ProFM si tigarile Kent. Sa tot fi fost printr-a zecea cand ieseam noaptea in parc la mine la Slatina, sa ascultam Midnight Killer-ul lui Andrei Gheorghe. Avea un prieten un radio cu baterii si fie vara, fie toamna sau primavara (iarna ne tinea prin case), stateam cateva ore cu picioarele pe banca si fundul pe spatar, fumam si tuseam. La inceput eram cativa, apoi din ce in ce mai multi. La un moment dat am realizat ca nici macar nu mai ascultam emisiunea. Doar spuneam bancuri, radeam, ne impingeam unii pe altii dupa criterii de indragosteala secreta, faceam planuri si plecam acasa la somn. A doua zi ne revedeam la scoala si stiam ca suntem speciali unii pentru altii: eram conectati printr-un secret. Midnight secret.

Cartela Connex Kamarad cred ca a jucat in viata mea rolul de cel mai puternic socializator. Datorita ei am si azi in viata mea cei mai buni si vechi prieteni. Si tot Kamaradul mi-a consolidat si inceputurile dragostei celei mari. Pai 1.000 de minute pe luna n-or parea cine stie ce acum. Dar atunci, prin 2001-2002 era o cantitate uriasa de vorba. Ne chinuiam sa gasim suficiente motive de socializare pentru a le consuma: planuri de iesiri in club, in week-end, la munte, la mare, organizarea petrecerilor noastre sau ale prietenilor. Toate se faceau mai intai la telefon. De dimineata pana noaptea, de vineri pana duminica. Mai tii minte Kamarade? 🙂 Acum facem asta pe Facebook. Si ne place.

Canon e cel mai recent brand care imi influenteaza decisiv viata sociala. M-am inscris anul trecut la o scoala foto la Scoala Populara de Arta – www.sarta.ro. Acolo, pe langa 2 profi foarte misto, Mihaela si Paul Agarici, am dat peste noi prieteni care au inceput deja si sigur nu se vor lasa pana nu imi schimba decisiv viata sociala. Canoanele, Nikoanele, vreo 2 Sony-uri si un Pentax (uit pe cineva? :P) ne insotesc in taberele de foto de la Cheia, in iesirile de fiecare week-end din sau din jurul Bucurestiului si inca in multe altele in pregatire.