Arhiva | Iunie, 2011

Aventuri blonde in marele oras – Loganul care mi-a tras-o

30 Iun

Acum o vreme am avut nevoie de alta masina in afara de marea Galbena din dotare, asa ca m-am rugat de un frate sa imi dea vechiul lui Logan pentru o zi. Fara alte introduceri am ajuns la poarta banchera (fratele o arde benchereste) si am intrat in posesia cheilor. Am incalecat pe-un scaun si-am plecat in treaba mea. Mai cu scartaituri, mai cu opinteli, dar treaba, de bine de rau, mergea.

Ajung la destinatie si ma strecor pe langa un domn sofer, parcat fix pe mijlocul strazii, fara scrupule, dar regulamentar, pe avarii. Stiti cum e: in dragoste, in razboi si pe avarii totul e permis. Dau sa parchez, incercand in acelasi timp sa il evit si pe domnul sofer. Trag cu putere de un volan inghetat intr-o tehnologie depasita, fara servo. Scartai, scrasnesc, transpir. Ma urnesc doar cat sa ma asez bot in bot intr-o dreapta perfecta cu masina domnului sofer. El uimit. Eu jenata. Parca ziceam: Stiti, in general stiu sa parchez, dar Loganul acesta nu are servo… Si nici macar nu e al meu…

Ma opintesc si in 10 minute ma asez paralel cu dansul, acest maret domn sofer care nu prididea din a fi uimit de abilitatile mele de a parca in doar 80 de manevre. Reusesc. Uraaaa! Geamul meu de sofer in dreptul geamului lui. El, fara a incerca macar sa schiteze discretia, se holbeaza la mine. Parca ar vrea sa ma atinga sa se asigure ca sunt aievea si nu un subiect iluzoriu de viitoare bancuri cu blonde spuse prietenilor la bloc.

Ranjesc fericita si transpirata si dau sa deschid geamul, tragand opintit din manivela, ca sa ma explic. Dar vai! Geamul de Logan ma tradeaza. In loc sa plece in jos in mod egal, ca orice geam automobilistic, geamul de Logan se stramba dramatic si pica doar dintr-un colt, precum Titanicul. Jumate scufundat in cuva special amenajata, jumate semet, blocat sus, fara sens si scapare. Casc ochii ingrozita si il vad: domnul sofer, parcat regulamentar pe mijlocul drumului, pe avarii, rade cu pofta. Rade cu asa pofta ca se scutura masina, si burta, si-l vad ca vrea chiar acum sa sune un prieten sa ii povesteasca live super comedia ce se joaca numai pentru el. Ies, blochez portierele, trag cu ambele maini de geam in sus, din exterior si plec fara alte comentarii.

Anunțuri

Hello WordPress

29 Iun

M-am mutat cu arme si bagaje pe WordPress. Blogspot, unde am activat pana acum, este poate cel mai greoi tool cu care am avut vreodata neplacerea sa lucrez. Asa ca de-acum va invit sa ma cititi aici.
O adaugare in reader nu ar fi rea.

La buna recitire! 🙂

Doar o vacanta de vis – Statele Unite, coasta de est

28 Iun

>De cateva zile am primit o leapsa de la Roxana si m-am tot gandit cum ar arata calatoria asta a mea de vis. Dar mi-e greu sa o localizez. Caci la mine e simplu: oriunde. In tara sau afara, pe pamant sau in spatiu. Habar n-am cum arata vacanta mea de vis pentru ca toate de pana acum asa au fost. Asa ca o sa vorbesc despre cea mai reusita si complexa de pana acum: 3 saptamani pe coasta de est a Americii, din iunie anul trecut. De zis sunt multe si sunt multe si de aratat. Dar ca schita de traseu, a aratat asa:

Am aterizat la Miami, Florida. Am petrecut 4
zile la plaja, plimbare pe Ocean Drive, am fost si am stat de vorba cu baietii de la Miami Ink, am mers cu masina pe autostrada construita prin ocean (State Road A1A sau Ocean Boulevard) si am vizitat cel mai sudic punct al Americii de Nord, la doar 80 de mile de Cuba, orasul istoric Key West.

Am plecat mai departe spre Savannah, unde am petrecut o zi si-o noapte intr-o atmosfera sudista, imbibata cu accente taraganate si lenese, butterscotch cookies si chocholate chips fudge. De remarcat The Wormsloe Plantation, o padure ciudata cu stejari uriasi, pe care cresteau un soi de licheni ce le guverna cresterea. Spectacolul padurii si casele din Savannah arata asa:


La Orlando Florida ne-am dus special sa testam Disneyland-ul original, de la el de-acasa. Si am bifat o zi intreaga toate atractiile din parcurile principale, Magic Kingdom si Animal Kingdom.


Urmatorul popas: „Washington, the capital of our nation”. Asta am auzit in cele cateva zile, pe strazi, de cateva zeci de ori. Americanii pun mare valoare pe istoria lor si pe cei care au crescut un popor de la zero: „the founding fathers”. Bineinteles ca nu am ratat Capitoliul, Jefferson Monument, Lincoln Memorial, Casa Alba, Washington Monument, Smithsonian Museum etc.

Philadelphia este un oras cultural, boem, cu puternic parfum european. Duduie viata in el, dar isi primeste cu bucurie si turistii veniti la relaxare.

Am ajuns, inevitabil, si la New York. Am hiperventilat efectiv de emotie cand am ajuns in Times Square si cand am urcat in Empire State Building. Central Park este o poveste in sine, plina de viata si de activitati: interpreti de muzica a capella, hula dancers, skateri, bikeri, runneri, yogini, picnicari etc.

Dupa New York, micul oras Endicott fost destinatia. O experienta minunata: am vazut America „la tara”. Am ajuns aici pentru a merge la un concert Rob Thomas, organizat pe unul din terenurile mari de golf de competitie din zona. 10.000 de oameni, atmosfera excelenta: oamenii veneau in gasca, cu copii si scaunele pliante, mancare si bautura.

Niagara e uriasa. O cadere de apa mai impresionanta decat asteptarile mele. Am avut o zi la dispozitie sa facem poze din toate unghiurile, sa inaintam pe podul construit de americani deasupra cascadei pentru a concura cu pozitia ceva mai buna a canadienilor si sa facem o plimbare cu Lady Mist pana in inima cascadei.

Ultimul capitol a fost Bostonul, cel mai „european” dintre toate orasele americane vizitate. Cu exceptia cladirilor de caramida rosie cu scari de incendiu exterioare tipice arhitecturii americane, stradutele (relativ) inguste sunt pline de teatre, spectacole in aer liber si vitrine colorate, dand astfel orasului un aer destul de vest-european.



>Plec o saptamana pe mare, cu yachtul si prietenii

28 Iun

>

Acum vreo 2 ani m-am revazut pe strada cu o prietena veche, cu care insa am cam pierdusem contactul, asa ca a trebuit sa ne trecem in revista vietile. Cum punctul de atractie pentru mine erau si sunt vacantele, vacantele, vacantele si calatoriile, i-am povestit pe scurt (bine, recunosc: am tinut-o juma’ de ora in mijlocul drumului) despre locurile pe care le-am vizitat in ultimul timp, cat de bine am fost, ce gasca mare am strans, ce distractii nemaivazute am bifat. M-a ascultat, a ras, i-a placut si mi-a propus sa facem impreuna o vacanta (ar fi fost a treia, a patra pentru ea) pe yacht: gasca mare, opriri in porturi, petreceri noaptea cu muzica, lumini, rasete si drink-uri. Ce bine mi-a sunat! Cum a palit toata povestea mea in fata posibilitatii unei asa vacante aerisite, insorite, exotice, luxoase…

N-am facut-o atunci. Am sa vreau sa o fac o data si-o data. Poate chiar anul asta, daca strang destui prieteni pe ambarcatiunea mea. Prieteni pe care, desigur, sa ii iau cu mine o saptamana pe yacht. N-ar fi misto? Daca va place ideea, hai sa incercam, sa vedem ce iese.

Dati click aici si urmariti instructiunile: http://peroniitaly.ro/invita/1450771679. E vorba de un premiu oferit de Peroni, in cadrul campaniei Peroni Yacht Week. 😀

>Ieri seara, la Arenele Romane, a fost Lake of Tears

26 Iun

>Project Events i-a adus ieri, 25 iunie 2011, pe hard rockerii de la Lake of Tears, intr-un concert sumbru si (cam) infrigurat la Arenele Romane. Cei mai „rai” iubitori de metale au fost prezenti sa ii aplaude si aclame pe suedezi. Ceea ce au si facut:

Uite ce am mai vazut acolo:

Solistul Daniel Brennare si basistul Mikael Larsson

Fredrik Jordanius – lead guitarist

Fiind prima data la un concert de hard (bad ass) rock, a fost interesant sa urmaresc (fotografic) si oamenii din public, majoritatea imbracata pe masura muzicii de pe scena:

Abigail, trupa care a cantat in deschiderea Lake of Tears

Parisul in imagini

25 Iun

>Ramasesem datoare cu ceva imagini frumoase, care sa insoteasca fondul sonor care m-a inspirat in recenta vacanta la Paris.

Gradinile de la Versailles

La Defense

„Boschetul”de bal

Montmartre

Sacre Coeur

Turla

Gradinile Tuileries

Biciclete publice

2 sori. Copia e oglindita in Piramida de sticla de la Luvru

Mai multe fotografii (si mai frumoase!) gasiti pe Facebook.

>Masa Critica de iunie

25 Iun

>Aseara, incepand de la ora 8 si pana dupa 10, am biciclit in masa. Critica masa asta, nu asa oricum. E prima oara cand particip, dar sigur nu va fi ultima. Uite ce scrie pe grupul de Facebook despre acest concept:

„Masa Critică este o plimbare în masă cu bicicletele, care are loc de obicei în ultima zi de vineri a fiecărei luni, în mai multe oraşe de pe glob. Masa Critică nu este condusă de nimeni, şi nu are nici un mesaj oficial, cu toate că este în general înţeleasă ca un efort de a promova mijloacele alternative de transport (nemotorizate) şi de a atrage atenţia asupra problemelor de siguranţă a celor ce folosesc forme de transport nemotorizate atunci când sunt nevoiţi să împartă drumul cu traficul motorizat. Participanţii se întâlnesc într-un loc şi la o oră prestabilită pentru a se bucura de siguranţa şi de compania pe care le-o oferă mersul în grup pe străzile oraşului, cauzând în mod intenţionat o uşoară şi temporară perturbare a traficului. Filosofia generală din spatele acestui eveniment este exprimată în sloganul „Noi nu blocam traficul; noi facem parte din trafic.”

Evenimentele de tip Masa Critică sunt auto-organizate, noncomerciale şi noncompetitive, şi operează printr-o luare de decizii informală, „prin difuzie”, independent de conducători. De asemenea, acestea sunt adesea neoficiale, fara autorizaţii de la autorităţile municipale. De obicei sunt stabilite dinainte doar data, ora şi locul întâlnirii. În unele oraşe, traseul, punctul de final, sau anumite puncte de atracţie de pe traseu sunt stabilite dinainte. Participanţii demonstrează avantajele mersului pe bicicletă în oraşul respectiv şi pun în evidenţă modurile în care autorităţile nu se ridică la aşteptările cicliştilor în termeni de siguranţă şi facilităţi.”

Dragut a fost ca Politia Romana, desi nu fusese solicitata initial, s-a alaturat grupului destul de mare (2-3-4 sute) si ne-a escortat pe tot parcursul traseului. Care traseu a fost: Parcul Izvor – Piata Constitutiei – Piata Alba Iulia – Piata Muncii – Bd. Iancului – Obor – Piata Victoriei – Pasajul Basarab – Politehnica – Mall Afi – Academia militara – Bd. Eroilor – Splai – Parcul Izvor. In total vreo 24 de kilometri.

Nu am facut poze de data asta, dar uite ceva link-uri utile. Mai adaug daca mai gasesc:
http://fotomaniacu.blogspot.com/2011/06/masa-critica-de-vineri-in-care-dilimake.html
http://www.facebook.com/home.php?sk=group_155965911105854