In octombrie 2007 am trecut pe un alt blog, http://cristina-constantinescu.blogspot.com, pe care am scris constant sau cu intreruperi mari pana la finalul lui iunie anul acesta…

… cand m-am mutat cu arme si bagaje (arhiva si tot) pe http://cristinaconstantinescu.wordpress.com. Unde am locuit pana acum…

… cand mi-am cumparat in sfarsit domeniu. As fi facut-o si pana acum, dar sa fiu sincera nu m-am decis la un nume. Noroc cu Twitter-ul care m-a “consacrat”: @CristinaC.

Azi am luat domeniul, urmeaza sa ii dau o forma acceptabila si sa ma mut iar. Poate pentru ultima data.

Da, bine, inteleg utilitatea: zi mai lunga, timp mai mult vara pentru viata personala, cea dincolo de birou. Dar nu am stiut explicatia care a stat la baza acestei decizii si, mai ales, nu i-am cunoscut pana acum, globalitatea.

O scurta istorie si explicatie a cursei anuale pentru mai multa lumina a zilei. Sau, cum zice clipul, the annual madness that is daylight saving time.

Mor de nervi ca trebuie inca sa explic de ce… fac atata caz.
De ce cand stau intr-un loc public (implicit unde se fumeaza) deschid toate geamurile.
De ce sunt frustrata ca intr-un grup de 20 de persoane, daca sunt 2-3 fumatori stam in salon de fumatori.
De ce mor de nervi ca ceilalti nefumatori nu gasesc nimic in neregula sa stea sa inghita fum cu nemiluita si nu fac opozitie si nu ii marginalizeaza pe fumatori, impiedicandu-si astfel PRIETENII sa se sinucida.

Pentru toti cei cu care care am avut macar o disputa despre fumat, iata argumentele mele:

1. Eu nu mai fumez de cativa ani. Ma privez de aceasta placere pentru ca nu vreau sa imi stric sanatatea. Nu sunt de acord sa mi-o strici tu.
2. Daca totusi stam intr-un loc unde se fumeaza, hai sa deschidem un geam. Aerul (desi cei mai multi ii ziceti “curent”) nu ne omoara. Fumul de tigara ingerat pasiv sau activ da.
3. Producatorii de tigari nu ne-au facut niciun bine incat sa fim de acord sa ii platim zilnic cu multi bani, viata noastra si a prietenilor nostri.
4. Romania inca ia spaga de la acesti producatori de tigari. Spaga mare, prin faptul ca nu interzice fumatul in locurile publice asa cum a facut-o aproape toata Europa. Fumatorii participa la spaga. Doar ca nu se aleg cu bani, ci cu bube pe plamanii lor si ai familiilor si prietenilor lor pasivi.
5. Traim intr-un oras foarte poluat. Refuz sa suplimentez nivelul de aer nociv pe care il respir cu fum de tigara.

Saptamana trecuta am fost la Sala Polivalenta, la concert la Morcheeba si The Amsterdams. Sponsori: Marlboro si Finlandia. In sala s-a fumat fara limite.
O adunatura de oameni care si-au unit fortele si au organizat un eveniment unde s-a fumat fara limite intr-o sala de concert. E o mare reusita pentru anul 2011. E din ce in ce mai rar: deh, Europa nu permite asa incalcari ale regulilor de prevenire a incendiului si a celor de sanatate. Cetatenii europeni isi cunosc mai bine drepturile. Noi stam si inghitim. Otrava. La propriu!

Si un mesaj de final pentru nefumatori: marea problema a faptului ca ne expunem la fumul de tigara in cluburi NU ESTE MIROSUL HAINELOR SI AL PARULUI de a doua zi!!! Deloc.
Riscul imbolnavirii pentru fumatorii pasivi este mai mare decat pentru cei activi. Cei activi au plamanii pregatiti, antrenati, adaptati. Informati-va! Veti fi uimiti.

Nu? Decat sa te duci la sala sau la dentist mai bine bei un pahar plin ochi de pelin. In care torni si putin ulei de ricin pentru… senzatii tari. Si asa e ca asociati transpiratia si durerile musculare de la sala de fitness cu extractia unei masele sau o obturare de canal? )

Errrr… wrong! Eu in urma cu cativa ani am gasit dentistul perfect. La care, atunci cand e nevoie, ma duc cu drag. Ca stiu ca nu o sa ma doara nimic si ca o sa fie chiar putin distractiv. Dar ma rog, despre Laura intr-un episod viitor.

Voi acum stiti deja ca vreau iar sa laud sala mea de fitness-pereche si implicit pe mine sa ma laud ca ma tin de treaba si ma duc aproape zilnic. Asa ca trec la subiect: am fost si la ZUMBA, tot la FitCurves. Si mi-a placut! Si o sa ma mai duc pentru ca e fun, si e cu muzica frumoasa, si invat sa si dansez dansuri latino-americane, nu numai sa imi lucrez grupele de muschi, si rad mult.

Cel putin asa de mult am ras cand am fost acolo saptamana trecuta cu Pietricel, Anurim, Raluxa si alte fete cucuiete pe care le pup si le salut.

Serviti va rog ceva poze.

Ba ca s-ar construi Catedrala Mantuirii Neamului langa Hanul lui Manuc. Am si fost acolo si chiar s-a turnat o fundatie enorma. De altfel am citit chiar ca la Palatul Parlamentului se construieste doar o catedrala miniaturala, cat o biserica normala, urmand ca adevarata Catedrala sa fie in alta parte.

Ba ca interese imobiliare importante ar face sa se inchida zona pentru a se reabilita cladirile vechi, cu bulina rosie si a se inlocui cu centre comerciale noi.

Oricare ar fi adevarul, un lucru e cert: Centrul Vechi e cel mai bun lucru care s-a intampla Bucurestiului de cand locuiesc eu aici. Asa cum e, cu ruine, cu case darapanate, cu locatari ilegali, cu scandaluri. Sper ca autoritatile sa constientizeze potentialul pe care care zona il are pentru locuitori si pentru turisti. Sper sa lase pe un loc secundar potentialul material pe care l-ar fructifica in urma unei eventuale “vanzari”.

Pareri? Petitii?

Au mai scris despre asta Cabral, Chinezu, Locke, Roxana, Doru Panaitescu, Mad Pinguin.

Blackberry-ul meu s-a spart si se mai tine intr-o ata. La propriu adica: l-am legat cu o ata. Nu stiu daca din cauza asta sau nu, dar nu imi mai merge nici netul pe el. Adio twit-uri in miscare, adio postari pe facebook. Adio “i will never be borred again”.

Bicicleta a ramas intr-o singura frana. Plus ieri mi-a cazut lantul si m-am oprit in mijlocul Pietei Vitan, am pus-o cu roatele in sus si am mesterit-o. Ma scaldam in vaselina pana la coate. In plus, scartaie de zici ca sta sa se rupa. De ce nu s-o compensa? Vaselina in exces de pe lant sa se duca la locul rau scartaitor…

Masina Galbena a facut pana. Acum o luna! De atunci mergem cu roata de rezerva. Nu pare dramatic? Sa conduceti voi o masina cu 3 roti de tractor si una de semicursiera. Sa vedeti cum vi se rupe sufletul cand fix cu roata “de bicicleta” dai intr-un gropan, in timp ce grasele si solidele ei surate se lafaie pe asfalt lin.

Sigur e o conspiratie mondiala. Dar ce vrea ea sa-mi spuna?

Eu ma dusesem sa o aud pe Maria Radu si eram curioasa de Rona Hartner. Pe prima o urmaresc demult, inca din perioada colaborarii cu Vank sau a piesei “M-am indragostit un pic”, pe care a si cantat-o aseara. Pe a doua nu o auzisem niciodata cantand, dar auzisem ca orice aparitie a ei se lasa cu show.

De Nico si de Paula Seling nu aveam decat pareri de bine. Dar nici nu m-as fi omorat sa ajung la vreun concert de-al lor. Mi se parea ca au ramas blocate intr-un moment al “muzicii usoare romanesti”. E… nu e chiar asa. Nico a cantat doar doua piese, foarte misto interpretate.

Paula Seling insa a cantat spre o ora si pot sa va zic ca am devenit fan. Fata stie muzica. Da, e blocata intr-o combinatie de Monica Anghel si Luminita Anghel, cel putin in ceea ce priveste alegerea pieselor. Dar cand o scoti pe ritmuri black, maaaan, the girl can sing!

Vreau doar sa auziti versiunea “Back To Black” a Paulei.

Si pozele, marca proprie.

Suntem ceea ce ne sugereaza Google ca suntem?

Asa e si cu mine si salile de sport. Am incercat multe. E drept, eu de fapt cautam un bazin de inot. Si uite asa am testat si sali de fitness, ca vin la pachet de multe ori. In plus, cand am gasit bazinul de inot perfect, s-a dovedit ca cele 100 de bazine efectuate per sesiune nu au deloc efectul scontat. De a-mi scadea greutatea fundala adica. Si iar da-i si lupta, si cauta, si intreaba o lume intreaga.

Stiam ce caut. Vizualizam antrenamentele la sala-pereche in visele mele de primavara, cand lupta cu kilogramele e cea mai apriga, pentru ca vine vara.

Stiam ca trebuie sa fie intense pentru ca am multa energie. Scurte pentru ca nu-mi place sa transpir pe perioade lungi de timp. Insotite de muzica motivanta data tare, ca sa ma simt ca intr-un film cu sportivi de performanta. Intr-o locatie centrala, cat mai aproape de casa, pentru a ma deplasa cu bicicleta. Cu traineri fun si care stiu sa imi recomande miscari speciale, potrivite cu mine si constructia mea fizica.

Si am gasit-o! Si va povestesc si voua despre ea, poate o identificati si voi ca fiind sala-pereche.

Se ia o camera patrata, cat o sufragerie de mare. Se aseaza in ea, intr-un cerc larg, aparate de fitness noi, ultimul racnet, care lucreaza in sistem hidraulic. Asta inseamna ca nu sunt de-alea clasice, cu greutati, ci din alea care lucreaza cu aer dozat direct proportional cu efortul depus: cu cat tragi mai tare, cu atat ele se opun mai tare. Aparatele se intercaleaza cu un numar egal de steppere. Uite:

De ce imi place? Pai sa luam pe rand ce va ziceam mai sus:
Antrenamentul e intens. Fiecare aparat lucreaza sustinut, timp de 30 de secunde, o grupa anume de muschi, urmat de stepper care ii relaxeaza si ii ajuta sa se dezvolte. Transpiri o fantana, vorba Roxanei.
Antrenamentul e scurt. Dureaza 30 de minute. 3 ture de aparate si de steppere, a cate 30 de secunde fiecare. Scurt si la obiect. Cardio, forta, stretching la final si gata!
Antrenamentul e insotit de muzica motivanta plus de o voce inregistrata care te anunta cand trebuie sa schimbi aparatul si sa incepi cele 30 de secunde de miscare.
FitCurves este la Vitan, foarte aproape de Bucuresti Mall. Uite aici pagina de contact. Ma desparte de sala o strada, respectiv Popa Nan.
Sesiunile de training sunt coordonate de Paula, Ana-Maria sau Ramona. Ele nu te scapa din ochi si iti indica miscarile potrivite cand vine randul stepperelor.

Asta e! Gata, i-am facut reclama. Pentru ca mie mi se potriveste manusa. Pentru ca de cand am intalnit sala asta ma simt mai bine. Pentru ca imi face chiar placere sa ma duc in fiecare zi.

Pe Facebook o gasesti aici – http://www.facebook.com/FitCurves

Lasa-mi o vorba sa imi spui cum ti se pare.