Initial am vrut sa pun Top 20 pozele mele. Dar (inca!) nu am 10 care sa imi placa asa de mult. Ma limitez la cele 10 pe care mi-a placut cel mai mult sa le fac si care au si iesit asa cum le-am “vazut” la momentul declansarii.
M-ar interesa sa stiu care e preferata voastra… 
Azi imi propuesesem sa scriu despre un subiect destul de simplu si la-ndemana: fericirea. Da, da, simplu si la-ndemana, ce mare lucru?!?! Dar uite ca m-am impiedicat de pragul usii de la Breaza, mi-am dat o unghie peste cap si s-a dus naibii fericirea mea. Cand sa fiu si eu gurul unei generatii de nefericiti… puf, fuse si se duse!
Azi deci nu avem fericire. Reveniti maine.
Va ofer in schimb intelepciune pe paine. Va arat cum reactioneaza barbatii cand aud de casatorie. Atentie! Clipul nu e pentru domnisoarele slabe de inima. Dar celor puternice le recomand calduros sa ia notite!
Buna, sunt Cristina Maria Constantinescu si am, poate cel mai lung nume din lume. O sa imi ziceti ca nu, mai exista fosti colegi de-ai vostri de liceu Andreea Luana Roxana Clarisa Stoicovici sau Petre Claudiu Dumitru Diaconescu, dar va zic un lucru: ei sigur nu au profitat complet de beneficiile de a avea cel mai lung nume din lume. Eu da:
Eu nu m-am inghesuit niciodata la listele de admitere la liceu sau la facultate. Eu am stat ca o lady in spate si, peste capetele celorlalti m-am uitat cu calm la avizier. Numele cu coada cea mai lunga din lista, aflat de obicei la admisi, deci deasupra liniei (ce carcotasi sunteti!), sigur era al meu. Chiar si asa insa, asteptam sa plece multimea pentru a confirma informatia, dar stateam linistita pana se-ntampla asta: intrasem, cum sa nu admita ei la liceu / facultate persoana cu cel mai lung nume din lista?
Mie nu mi s-a gresit niciodata numele pe la administratiile financiare si alte institutii greoaie unde e bine sa nimeresti totul corect din prima si sa nu trebuiasca sa te reintorci. Pai cum ar putea sa mi-l greseasca? E atat de lung, CON-STAN-TI-NES-CU, incat nimeni nu se poate abtine sa nu il silabiseasca. Dar recunosc, cum orice regula are exceptii, mi se mai intampla ca oamenii administrativi sa il prescurteze… Constantin si mai cum ati zis? Ntz, ntz, ntz…
Sunt memorabila prin sine, de ce sa nu admitem incontestabilul. Dar recunosc: faptul ca am un nume de fost presedinte cu cioc nu a stricat. Sunteti ruda cu presedintele Constantinescu? e o intrebare adresata pe ton mustacitor de (nu exagerez!) zeci de ori. Trag speranta sa ajunga frati-meo presedinte de banca si atunci o sa pot zice: DA frate, chiar sunt! Pacat ca pana atunci, de presedintele cu cioc nu-si va mai aminti prea multa lume.
Si, daca tot veni vorba, uite ce alte nume (pe langa cele lungi din primul paragraf) funny am mai intalnit eu: Fratii Liviu si Ciprian Duminica. Nicu Ciontu. Diomena Miteanu. Domnul Platon Popescu.
Hai, mai bagati si voi ca e fun si sigur aveti zeci de exemple!
Cum a fost miercuri seara seara la Cafepedia din Romana… Oh… Cu ce sa incep?
Cu fetele, da, cu fetele cucuietele care de ieri au fiecare cate un cocktail care le poarta numele.
Ele sunt Roxana (si gazda de aseara) si, in ordine alfabetica, sa nu se supere nimeni… Alina Constantinescu, Anca Bundaru, Anca Nelersa, Anurim, Iyli, Ligia Adam, Maldita, Marie-Jeanne, Oana Bratila, Pietricel, Pyuric, Raluxa, Ruxa si Sana.
Iar cocktail-urile sunt, intr-o ordine aleatoare, mai jos si la Cafepedia. As putea sa va zic ca nu am gustat decat unul-doua, dar realitatea a fost alta… mult mai dulce si fructata.
This slideshow requires JavaScript.
This slideshow requires JavaScript.
Pe masura ce imbatranesc (aici e momentul in care veniti voi cu “nu, nu, vai, tu nu, niciodata…”) constat ca am facut ceva fixatii pe anumite servicii si produse. Nu-i vorba, sunt fixatii corecte, validate in timp. Adica mi-am luat un numar consistent de tzepe testand concurenta pana m-am convins ca aveam dreptate de prima data si ca:
Blackberry imi ofera numarul corect de butoane, de luminite si de asezare a lor in tastatura. E drept, e scump sa ai net pe Blackberry, caci pe langa providerul de net mai trebuie sa platesti si abonament de RIM. Dar face! Dupa ce l-am primit, aproape imediat mi-am dat seama ca pot declama linistita: “I will never be borred again!”
Pantofii Clujana si-au mentinut calitatea care ii califica pe vremea lui Ceausescu sa mearga aproape exclusiv “la export”. Nu stiati ca mai exista? Nici eu pana nu mi-am luat in primavara asta o pereche. Am mers pana intr-acolo incat am sunat la Cluj si le-am propus sa colaboram pe partea de branding. Am aflat ca nu au absolut niciun magazin in Bucuresti, cele care exista sunt reselleri si nu au acordul lor.
ING Bank face campanii frumoase care oglindesc (intr-o mult mai mare masura fata de concurenta) realitatea. De exemplu acum mor de drag sa ma duc in self-bank-urile ING si sa ma asez pe scunele alea “de om mare”. Sunt uriase, ma simt un liliputan. ING mi-a dat de doua ori credit (o procedura altfel oribila si cu consecinte nasoale pe termen lung) in cateva zile si cu efort minim din partea mea. Stiu ca nu ar trebui sa fie o exceptie, dar e.
Ciorapii Pompea nu se rup. Punct. Plus sunt fini si multicolori. Si nu sunt scumpi. Dar ii gasesc cam rar… din ce in ce mai rar.
Radio Guerrilla e consecvent in a ma reprezenta. Nu e nimic care sa imi displaca. Nu mai am nevoie de niciun alt post de radio. Recunosc Guerrilla si cu ochii inchisi. Imi place pana si “batranelul” de Vintila cu fixatiile lui aproape pensionaresti. Imi plac craioveanul Craioveanu si Dobrovolschi. Imi plac piesele din heavy rotation. Le pot invata pe dinafara ca nu sunt prea multe.
- to be continued –
Pe 26 iulie voi fi, impreuna cu minim alti 7.000 de oameni, pe stadionul Dinamo. Scopul este sa invatam simultan tehnici de resuscitare si de acordare a primului ajutor. Evenimentul este organizat de Salvarea Bucuresti si daca se vor inscrie 7.000 de romani, evenimentul va inscrie Romania in Cartea recordurilor.
Site – www.salveazatu.ro
Prezentare eveniment – http://www.salveazatu.ro/images/stories/record%20mondial%20v09.pdf
Eveniment Facebook (slaba activitate aici, de-abia l-am gasit) – http://www.facebook.com/event.php?eid=205417076175525
Se pune cam mult accent pe inscriererea in cartea recordurilor si cam putin pe importanta efectiva a cunostintelor de acordare a primului ajutor. Dar deh, o paine din marketing mancam cu totii…
De ce ma duc? Pentru ca am constatat o lipsa oribila de reactie a oamenilor (in special in Bucuresti) la trecerea pe langa un om cazut la pamant. Zeci de prejudecati (e vagabond, e potential hot de buzunare, e beat etc.) ne impiedica sa punem mana si sa incercam sa ajutam. Chiar eu am cazut pe gheata iarna trecuta in plina strada si am stat intinsa cateva minute bune sa imi revin, fara ca cineva sa ma intrebe macar daca am nevoie de ajutor. Oamenii se uitau, aveau instinctul sa intinda mana, dar isi aminteau ca e mai bine sa nu se bage si treceau mai departe. Poate o actiune de asemenea amploare sa ne repare.
Deci hai, care mai vine? Inscrierea aici: http://www.salveazatu.ro/index.php?option=com_forme&fid=1
Ma gandeam zilele ca e ciudat ca nu s-a facut inca un film biografic dupa viata lui Kurt Cobain. Imi si imaginam cum sun eu unul-doi producatori de la Hollywood sa le vand pontul. Urma sa le zic:
Domnilor, nu va inghesuiti. Mai am o gramada de idei de genul “ia puneti voi mana frumusel si apucati-va de creat, timp in care eu stau degeaba si astept sa imi virati banii din drepturi de autor in cont”.
Anyway, chiar asa e: nu s-a facut inca un film biografic. Dar asta pentru ca vaduva Courtney Love nu a gasit inca de cuviinta. Fata desteapta: inca are bani de tocat din drepturi de autor. Cand s-or termina, hop si-un film…
(paranteza) Oare exista o perioada de validare a vedetelor moarte, preferabil violent sau prin sinucidere? Au trecut 20 de ani; daca X% din oameni inca isi mai aduc aminte cine e, trantim un film, daca nu, nu.
In cercetarile mele nocturne am dat si peste o discutie legata despre cine l-ar putea interpreta pe Kurt. Nominalizati:
Ewan McGregor – ales direct de Courtney, dar pe care eu nu reusesc sa il vad in rolul geniului torturat.
Tobey Maguire – poate in partea de viata cand Kurt era la gradinita…
Ryan Gosling – muuuult prea sexy si cool. Nu-l vad neam in pulovere gri de lana…
Emile Hirsch – e suficient de emo, recunosc. Dar nu cumva e si brunet?
Johnny Depp – nu inteleg cum. Cobain a murit la 27 de ani. Depp nu bate la 50?
Heath Ledger – hai ca asta-i buna. Prieteni, omul e la fel de mort ca eroul insusi.
Pareri?
… pe Facebook. Din 600+ de prieteni, niciunul.
In schimb am editat sectiunea “despre mine”.
Later edit: … dar nu-i nimic, ca azi (am intrat deja intr-o noua zi), s-au nascut 7!!! Sa vezi ce ne mai veselim.
Unde vedem simptomele alergice.
Mai poti? Il intreb pe amicul transpirat leoarca, obligat sa urce pana la etajul 7 pe jos. Liftul iar e stricat.
O sa mor. Da-mi te rog un pahar cu apa si mai inchide din geamuri. E curent.
Ce faci in week-end de ziua ta?
Mereu mi-am dorit sa ma duc la mare de ziua mea. Sa ma petrec acolo cateva zile cu cine s-o nimeri.
Ai innebunit? O sa ploua tot week-end-ul, pana joia ailalta! Ce-o sa faci? Stai numai in camera?
Unde identificam elementele alegorice
Frica de curent si meteodependenta. Altfel spus, frica de aer si apa. Aerul si apa, aceste elemente mitice, acesti dusmani de temut, aceste personificari ale raului.
Aerul si apa, curentul si ploaia sunt elementele care guverneaza tara asta.
* Cu siguranta ele schimba statistici medicale: ochi si urechi umflate numai si numai de la statul in curent, raceli “inexplicabile” cauzate de acelasi flagel, masele umflate, fara legatura cauzala cu ditai cariile si infectiile.
** Traficul online si audientele TV se bazeaza pe coduri galbene, ploi si furtuni oribile, care se abat aproape, ca un facut, in fiecare week-end asupra Romaniei.
*** Mai nou sunt folosite si ca drive comercial, ca factor motivator de a cumpera un anume produs ambalat in degetare, care sa ne ajute sa supravietuim. Deh, campionul imunitatii nu mai castiga demult alte lupte in afara celor cu inamicii Curent si Apa.
ALERGIA
Concluzie 1. Avem o alegorie si (cel putin) o alergie, rezulta o ALEGORGIE.
Concluzie 2. Apa si aerul sunt elemente alegorgice. Ne e frica. NOI VREM PAMANT!
Ce greu o sa imi fie sa scriu despre concertul Bon Jovi din seara asta fara clisee de genul “show incendiar”, “adevarati artisti”, “muzica din pasiune” etc. Dar trebuie sa zic: Jon Bon Jovi e o trupa de entertaineri, de show-men care stiu sa cante. Sunt rockeri perfect conservati si fit muzical si fizic. Jon are “vocea de pe CD”, cum imi zicea o prietena. Richie Sambora stie sa faca din gura ca un instrument exotic, completeaza perfect liderul vocal si desigur e super mester cu chitarile alea multe ale lui. David Bryan e jucaus si mai multe despre el nu stiu sa spun, dar trebuie si el mentionat, ca si tobosarul, Tico Torres. Toti arata genial! 
A fost cald, iar ei au deschis cu “Are you hot enough? ‘Cuz we’re here to make you even hotter!” si Raise your hands. Au cantat tot ce se putea, minus, dupa parerea noastra Memory si Blaze of Glory. Au ridicat temperatura in Piata Constitutiei cu Bad Medicine, Bed of Roses, Always. Sariti putin la ultimul paragraf unde va anunt unde puteti vedea clipuri cu intregul concert.
Au fost primiti cum nu am vazut sa mai fie primiti alti artisti. Atat de bine incat cred ca si ei, obisnuiti sa isi citeasca publicul, au fost surprinsi. Au tot dat-o cu “am venit 30 de ani prea tarziu, doar daca am fi stiut…”, si “in sfarsit suntem aici”, si “o sa revenim”. A fost o atmosfera atat de tare, incat pana si tribuna, care de obicei e “moarta” a aplaudat si participat entuziasmata. Pana la ultimul om (probabil ca eu eram ala), aflat la cea mai mare departare de scena, publicul a sarit, cantat, aplaudat, hiperventilat, lacrimat, ras isteric. E greu sa faci asta cu cei care nu sunt in primele randuri.
O sa va dau sansa sa vizionati niste filmari facute de colegu’ Grasu. A tras tot concertul si se pricepe. Le gasiti aici: http://www.youtube.com/playlist?list=PL93BE57EAB0551730
Cea mai tare chestie: au inceput la 20.00, cum era planificat. Desi lumea spera sa se prelungeasca bisurile pana spre 22.30, Bon Jovii acestia au facut iures pana la 23.00.
Organizarea a fost excelenta! Va vine sa credeti? Totul a fost foarte bine gandit, iar nervii, in ciuda caldurii umede ucigatoare, au fost cat se poate de protejati. Au fost destule toalete, destule chioscuri de mancare, destule baruri pentru bere si sucuri. Destule inseamna ca nu s-au facut cozi interminabile. Publicul a fost doritor sa se bucure de muzica si s-a vazut: fara inghesuieli omoratoare si fara scandaluri. Salvarile SMURD au fost goale la final.
Sunt biciclista de Bucuresti. Practicanta. Adica imi fac treburile cotidiene incalecand pe-o sa. Ma duc pe bicicleta unde am treaba serioasa, imbracata de treburi serioase. Ma duc pe bicicleta la bere, imbracata de bere. Merge treaba, nu ma plang. Am niste sisteme:
* merg ca o masina (pe strada), respectand regulile de circulatie normale, cu exceptia zonelor unde exista banda de biciclisti. Caz in care profit. Mai mult ca sa vada lumea ca exista motive palpabile pentru aceste benzi: eu si altii ca mine cu bicicletele din dotare.
* am (cam) mereu la mine un tricou de schimb, o pelerina de ploaie care se strange cat un portofel si (bani sa-mi iau) servetele umede pentru un eventual “dus” inainte de meeting.
Ce zice lumea cand ma vede biciclind? Veti constata ca nu exista nicio concluzie. Daca sunteti destepti, trageti voi una!
Ah, te admir. Te pastrezi in forma si mai si respiri aer curat.
As merge si eu cu bicicleta la birou, dar…
- transpir ca porcu’.
- mi-e o lene dimineata…
- nu am unde s-o parchez.
Deci esti dintre aia care incurcati intersectiile si f*&^#@ toata circulatia prin Bucuresti.
Cat te-a costat? Bicicleta adica si tot ce “ti-ai pus” pe ea…
Am si eu pe sor-mea / cumnata-miu / un var / o prietena tot asa nebuna de legat… Nu va inteleg…
Pericole publice frate: voi si taximetristii care treceti pe rosu si va faceti singuri regulile.
Am si eu o bicicleta super tare. Mi-am luat-o din Germania. E la tara. Poate o aduc sa nedam impreuna.
Si nu ti-e frica…
- de masini?
- ca ti-o fura?
- ca te prinde ploaia?
Bai, ai grija! Eu am auzit de un biciclist a patit-o din cauza ca…
Da mah, da’ la noi soferii nu sunt civilizati, nu sunt obisnuiti sa dea prioritate biciclistilor, cum e la… (Amsterdam de cele mai multe ori)
Da, am constatat ca acum e la super moda sa fii biciclist. Lasa ca e bine… decat alte fitze, mai bine biciclete.
Care esti biciclist? Tie ce-ti zice lumea?
Definitie.
Nea Mesterica este acea persoana care se ocupa cu una din urmatoarele indeletniciri pe langa casa omului: instalatii, tamplarie, electrice.
Intrebare.
De ce nu ii e frica lui Nea Mesterica?
Din cele mai vechi timpuri Nea Mesterica a fost buricul pamantului si centrul universului. Dovezi clare atesta ca el a fost numit sef de trib, de clan, de hoarda. Oriunde se ducea era primit regeste cu tuiculita si sunculita. Se prea poate ca aceste desfatari sa se numeasca asa de la numele posibil al lui Nea Mesterica: Culita. Vedeti? Totul se leaga…
Dar divagam. De ce nu ii e frica lui Nea Mesterica?
Nea Mesterica este o persoana integra. El cand a vorbit o vorba, vorba ramane. El conduce lucrarile cu maini sigure si ochi ager catre victoria finala. Pe Nea Mesterica nimic nu il tine in loc: nici solicitarea altui client care plateste mai bine, nici carciuma in care se intalneste intamplator cu colegii de breasla in drum spre tine, nici calendarul care atesta clar faptul ca daca e marti, e Nea Mesterica, dar nu specifica exact care marti.
Si atunci de ce sa ii fie frica lui Nea Mesterica?
Nea Mesterica e acolo pentru tine cand parintii insisi te-au parasit. El face practic munca voluntara, numai ca sa fii tu fericit in casa asta noua enorma pe care ti-ai luat-o. Nu stie exact la ce iti trebuia asa o casa mare, dar acuma asta e: ai gresit, ai gresit. E buna, lasa, sa o stapanesti sanatos. Nea Mesterica nu o sa iti poarte pica. Nu-ti face griji in legatura cu grinzile astea. Si nici fata de balustrada de pe casa scarii. Cutremurele sigur o sa ocoleasca zona asta ultra centrala in care te-ai mutat (smecher tupeist ce esti!). Si chiar daca prin absurd cutremurul o sa loveasca blocul tau nou-nout, tot ce trebuie sa faci e sa te feresti de casa scarii, de balcon, de peretii de rezistenta si de tocurile usii. Astea nu sunt deloc sigure. Nea Mesterica iti spune cand observa lucruri de-astea, vitale. Nu te lasa sa te bucuri ca prostu’ de lucrurile simple, potrivite pentru plebe, pentru simtul comun…
Nea Meserica e fara frica. Pai de ce ar fi altfel?
Nea Mesterica e un om dintr-o bucata. Pe langa toate problemele vietii a trecut senin, doar cu mica sa cutie de scule. Vine, desface tacticos servieta de piele naturala, scruteaza inlauntru-i si alege obiectul care iti va salva viata. Nu e nevoie sa ii multumesti. El face de-acum parte din familia ta. In razboi si in dragoste multumirile sunt de prisos. O vorba buna si o recomandare e tot ce are nevoie Nea Mesterica.
De ce ar simti vreodata frica Nea Mesterica?
Nea Mesterica termina treaba la timp, n-are de ce sa-i fie frica. Micile intarzieri inerente nu sunt cauzate de dansul. Exista fortze universale in jurul lui Nea Mesterica, fortze care il impiedica uneori (rarissim) sa termine treaba la data promisa inca din capul locului. Atacurile galactice vin pe flancuri: era inchis la magazinul de suruburi, fabrica nu a terminat de facut usile, constructorii blocului astuia blestemat au lucrat de mantuiala. Nea Mesterica vede treaba de carpaci de la o posta! Era clar ca nu se poate incheia lucrarea la timp. Asa e cand inaintea lui Nea Mesterica ai fost prost si ai adus amatori.
Pai si deci de ce nu-i e niciodata frica lui Nea Mesterica?
Concluzia noastra: pentru ca ai fost tampit si i-ai dat banii inainte!
Va rog, raspundeti la acest sondaj si apoi o sa va zic si eu parerea mea, in lumina unor discutii pe care le-am avut cu 2 prieteni corporatisti.
Update:
M-am desprins de curand de o lume aproape corporatista (desi eu m-am chinuit ani de zile sa nu o vad asa) si ma uit inapoi cu un pic de manie, dar si un pic de regret ca nu am facut lucrurile altfel. Toti.
M-am apucat sa scriu acest post si sa dau drumul acestui poll pentru ca zilele trecute, pe messenger, un prieten care lucreaza intr-o maaare corporatie, mi-a povestit cum a fost chemat de urgenta in biroul celui mai mare manager al sau de linie. Nu se vazusera niciodata, nu primise de la el niciun semn, niciun cuvant niciodata. Intr-o buna dimineata, seful sefilor lui l-a chemat la el in biroul de la etajul 21 (?). L-a chemat sa il felicite pentru ideile pe care le-a avut, pentru felul in care le-a pus in practica, pentru initiativa de a face o schimbare pe linia lui profesionala, pentru a-i strange mana si… pentru a-i inmana personal bonusul pentru toate acestea.
Am lucrat ani de zile in HR, cu candidati si angajatori, am sute de prieteni carora le stiu backgroundul profesional, nu am auzit de asa ceva niciodata. Unde e adevarul? Asa ceva nu se intampla decat rarissim si la nivel de exceptie sau nu am eu contactele si prietenii cei mai… meritorii?
Tot zilele trecute vorbesc cu un fost coleg care imi relateaza despre sefa lui, cu cativa ani mai mica decat el, care, in timpul unei sedinte de echipa, ia fiecare angajat in parte si il critica. Pe puncte, cu liniuta, de fata cu toata lumea. E o practica originala, patentata de ea: la sedinte toata lumea primeste critici, observatii despre ce a facut rau in anumite situatii, iar la final, exista discutii individuale unde angajatii sunt laudati, in particular de data asta. Explicatia? Pe de o parte angajatul poate primi feedback negativ public de la sefa + colegi si astfel isi poate revizui eventualele greseli, pe de alta parte, gustul suturilor in fund este indulcit de laudele particulare pe care colegii si sefa le aduc post-meeting. Ati mai auzit de asa ceva?
Sun la o mare agentie de turism (cu care am mai calatorit) si cer, in mod explicit, cele mai ieftine oferte (cu autocarul sau charterul) spre o anume insula greceasca. Ii specific de 3 ori ca am mai fost in insula respectiva de cateva ori, ca vreau ceva foarte ieftin si bun si ca as prefera sa fie cat mai aproape de capitala insulei. Mentionez ca nu intentionez sa cheltui mai mult de 3-400 de euro pe transport cu autocarul + hotel. Primesc:
Hotel 1 – Charter avion, Camera dubla cu vedere la mare, Demipensiune, 8 zile, 1184 euro
Hotel 1 – Charter autocar, Camera dubla cu vedere la mare, Demipensiune, 7 nopti, 848 euro
Hotelul se afla situat la cateva minute de plaja si la 22 Km de Town, capitala Insulei.
Hotel 2 – Charter avion, Camera dubla cu vedere la mare, Demipensiune, 7 nopti, 1288 euro
Hotel 2 – Charter autocar, Camera dubla cu vedere la mare, Demipensiune, 7 nopti, €876
Hotelul se afla situat la 22 Km de Town, capitala Insulei.
O sun pe agenta si ii reiau explicatia: vreau ieftin, cel mai ieftin si cat mai aproape de Town.
Raspunsul: Pai hotelurile sunt ieftine si foarte aproape de Town. Nu sunt decat 25 de km pana acolo.
Siderata ii raspund: Grecia e in colaps. Cum apreciati voi 1.200 de euro pe saptamana ca fiind ieftin? Si ce masura de proximitate folositi? Toata insula, de la un cap la altul are 40 de km!!!
